SILVIU-MIHAI CHIRILĂ,
A zecea Fericire

Pornind de la importanța Învierii lui Hristos pentru Biserică și pentru credincioși, acest lucru
eseu este, de asemenea, conceput ca o reacție la scepticism și materialismul, ca și tendințele dominante ale noastre
ori. În a opta zi după Glorifi Lui ed Înviere, Hristos se întoarce printre ucenicii Lui,
Cunoscându Thomas este prezent; de fapt, el vine in special pentru Thomas si pentru noi, care nu ezita
în credința noastră, și îl invită să atingă rănile și coasta Lui. Finalul Evangheliei în Toma
Duminica oferă clarifi cation în ceea ce privește cunoașterea și relația acesteia cu credință. În primul rând, Isus le spune Toma
el a crezut că a văzut, că este el confi DED în propriii lui ochi, prin experiență, a faptului că
ceea ce i sa spus a fost adevarul. Apoi, el îi spune că există oameni care nu au nevoie de experiență
pentru a crede și că ei sunt cei fericiți. Cu alte cuvinte, cunoașterea prin experiență poate
aduc reședință dențiale, în timp ce cunoașterea prin credință revarsă fericire; rezultă, prin urmare, că cunoștințele
dobândite prin punerea în rațiune de încredere și simțurile are o dimensiune strict gnoseologic, întrucât
cea rezultată din a crede în sursa revelației, adică Dumnezeu, are o puternică ontologică
componente. Având în vedere faptul Fericiri Hristos în predica Sa anuntă, putem spune că
beatitudine a zecea, cel folosit pentru a mustra Thomas, este baza pentru cele nouă fericiri din Cuvântarea
pe munte.
CUVINTE CHEIE: beatitudine, Thomas, credință, scepticism, experiență, revelație

MIHAI-SILVIU CHIRILĂ