Rezumat. În această lucrare este prezentată o metodă terapeutică propusă de dr. Viktor E. Frankl, o psihoterapie centrată pe sens, numită logoterapie – o formă terapeutică care, prin unele caracteristici specifice, se apropie de viziunea teologică și duhovnicească a Sfinților Părinți (Mitropolitul Hierotheos Vlachos). O cauză majoră a bolilor psihice este, în viziunea logoterapiei, lipsa de sens a vieții, manifestată sub forma așa-numitului vid existențial, boala specifică a lumii contemporane, în care domină starea de gol și de neputință. Frankl afirmă necesitatea unui suprasens în viața omului, această teză provenind din observarea caracterului limitat al lumii și al tuturor sensurilor legate de ea. Unul dintre cele mai importante aspecte ale logoterapiei este noodinamica sau „dinamica existențială într-un câmp de tensiune polar”, în viziunea autorului ei tocmai această tensiune (intrinsecă), dintre ceea ce omul a făcut deja (ceea ce este) și ceea ce ar trebui să mai realizeze (ceea ce ar trebui să devină), fiind condiția indispensabilă pentru sănătatea mintală. Logoterapia se remarcă prin mesajul optimismului, al speranței, convingerea lui Frankl fiind aceea că în pofida tuturor durerilor din viața unui om, a tuturor constrângerilor, acestea nu-i pot anula libertatea; ea țintește spre demnitatea existenței umane, distingând libertatea care nu poate fi total desființată.

Cuvinte cheie: psihoterapie, logoterapie, dinamică existențială (noodinamică), voința de sens, iubire, boală psihică.

HADRIAN-V CONŢIU