Despre importanţa lui Sandu Tudor în cultura română există dubii şi astăzi, cu atât mai mult cu cât cercetările cu privire la Asociaţia „Rugul Aprins“ sunt încă la început. Cine îl judecă după poeziile din perioada laică sau după eseurile sale teologice, rămase la moartea sa în stadiul de ciorne şi publicate haotic, fără discernământ filologic, după 1990, poate pe bună dreptate să-l considere un scriitor minor, care nu merită o cercetare exhaustivă. Dar, pe măsură ce tot mai mulţi cercetători se conving de impactul pe care l-a avut în epocă „Rugul Aprins“, iar poezia religioasă a liderului mişcării este publicată în condiţii optime şi comentată, se impune şi o reevaluare a întregii personalităţi a lui Sandu Tudor. Aşadar, acest scriitor merită să fie cunoscut în special ca jurnalist şi ca poet religios, prin poeziile sale scrise după intrarea în monahism şi care nu au fost publicate înainte de 1990.

Cuvinte cheie: Rugul Aprins, lider, poezie, literatură, rugăciune, deţinut politic.