Camelia SURUIANU, Spre turnul de ivoriu. Războiul nevăzut al lui Paisie cel Mare în interpretarea lui Paul Sterian

Dacă Vasile Voiculescu şi Alexandru Mironescu au transpus în poezia lor trăirea mistică de tip isihast, Paul Sterian a urmărit să realizeze în Războiul nevăzut al lui Paisie cel Mare o versificare a învăţăturii creștine care teoretizează acest tip de viețuire. Pentru ca scrierea să se bucure de atractivitatea unui astfel de text, autorul recurge la relatarea vieţii unui sfânt, popular spațiului nostru, sub forma unei poveşti. Poetul nu se limitează la biografia acestuia, ci înglobează în firul epic și aspecte din viața sfinţilor părinți, astfel încât obţine o însumare a celor mai importante experienţe duhovniceşti, pe care le regăsim și în scrierile hagiografice. Am putea spune că Paul Sterian procedează asemenea unui făuritor/ povestitor de basme, care preia diverse motive şi le ansamblează în funcţie de propria viziune. El grupează însă secvenţele epice şi le succede în funcţie de cele trei trepte fundamentale, pe care mistica ortodoxă le propune pentru atingerea unirii sufletului cu Dumnezeu: purificarea de patimi, iluminarea şi desăvârşirea.

Cuvinte cheie: anahoret, desăvârșire, rugăciune, isihasm, poezie bizantină