MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN, MIHAI-OCTAVIAN GROZA, UN COLABORATOR DESTOINIC ŞI ,,PRIM SFETNIC” AL EPISCOPULUI NICOLAE IVAN: PROTOPOPUL CÃRTURAR SEBASTIAN STANCA (1878-1947)

După Marea Unire de la 1 decembrie 1918 s-au creat împrejurările favorabile pentru consolidarea și înființarea instituțiilor naționale și bisericești românești din Transilvania. Din primăvara anului 1919, la Cluj, a început o operă de edificare a acestor instituții pe care stăpânirea maghiară nu le-a permis: universitatea românească ,,Regele Ferdinand I”, Teatrul și Opera Națională Română, școlile românești de toate gradele și Episcopia Ortodoxă Română. În contextul împlinirii a optzeci de ani de la trecerea la cele veșnice a ctitorului Eparhiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului, episcopul Nicolae Ivan (1855-1936), ne-am propus să-l readucem în atenția mediului cultural și bisericesc clujean pe unul din cei mai destoinici colaboratori și „prim sfetnici” ai săi, protopopul cărturar Sebastian Stanca, care i-a fost alături episcopului Ivan în activitatea de reîntemeiere și organizare a noii eparhii clujene începând cu 7/20 iulie 1919, când a fost ales între cei 27 de consilieri ai Consistoriului ortodox de la Cluj ca membru al senatului școlar. Așadar studiul de față ilustrează, mai întâi, biografia preotului Sebastian Stanca, concentrându-se apoi asupra a două fațete mai puțin cunoscute ale activității și ale lucrărilor sale: opera memorialistică și istoriografică referitoare la Primul Război Mondial și contribuția sa la organizarea și istoriografia Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Cuvinte cheie: Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului, perioada interbelică, preotul Sebastian Stanca, episcopul Nicolae Ivan.  

MIHAI-OCTAVIAN GROZA, Mircea Gheorghe Abrudan