Teodoros Zisis, Căderea Constantinopolului conform lui Ghenadie Scholarul

Articolul prezintă evenimentele dramatice de dinainte și din timpul căderii Constantinopolului în mâinile turcilor, din perspectiva lui Ghenadie Scholarul, cel dintâi Patriarh ecumenic de după prăbușirea Imperiului Bizantin. Mai întâi, autorul caută să înfățișeze contextul istorico-politic-bisericesc al Constantinopolului din perioada respectivă, marcat de conflictul dintre două facțiuni principale: una filo-apuseană și filo-catolică, care promova unirea bisericească cu Roma drept cale de salvare a Imperiului de către turci, și una care socotea unirea cu Roma drept o trădare a Ortodoxiei, considerând promisiunile occidentalilor drept deșarte și promovând rezistența prin forțe proprii în fața pericolului turcesc. Lider al acestei din urmă grupări (după învățătorii săi, Iosif Vriennios și Sf. Marcu Evghenicul), Ghenadie Scholarul devine victimă a unei campanii sistematice de defăimare din partea istoriografiei apusene și a scriitorilor influențați de ea. În acest sens, articolul caută să răspundă acuzelor aduse importantei personalităţi bisericeşti a lui Ghenadie Scholarul, mai ales în ceea ce priveşte atitudinea sa de pasivism şi descurajare a poporului în lupta împotriva turcilor. Pentru a face aceasta, autorul foloseşte - pe lângă câteva surse secundare - în special relatări şi mărturii din scrierile lui Ghenadie însuşi, scrieri care zugrăvesc în cuvinte grăitoare şi pline de dramatism acea perioadă tragică din istoria poporului grec şi a Ortodoxiei în general.

Keywords: Ghenadie Scholarul, Patriarhia ecumenică, Imperiul otoman, Căderea Constantinopolului

TEODOROS ZISIS