Fuga lui Petru Dumitriu
Articolul evocă personalitatea scriitorului Petru Dumitriu. În 1960, Petru Dumitriu avea 36 de ani şi era cel mai important prozator român din epocă. În februarie 1960 s-a refugiat în Occident, împreună cu soţia. Deşi cu doi ani mai tânăr decât Marin Preda, biografia lui Petru Dumitriu se deosebea radical de a celorlalţi prozatori ridicaţi de noul regim, care, în cel mai fericit caz, terminaseră liceul. El avusese o bursă Humboldt care îi îngăduise să urmeze filozofia la Universitatea din München. Îşi pregătea teza de licenţă, cu un subiect despre teologul Jacob Boehme, când, venind în ţară, în vacanţă, nu se mai putuse întoarce în Germania, după lovitura de palat de la 23 august 1944. Avea 20 de ani şi debutase în „Revista Fundaţiilor Regale". Petru Dumitriu s-a adaptat noilor condiţii din ţară încă din 1948. În 1956, profitând de apogeul „dezgheţului", Petru Dumitriu a publicat trilogia Cronică de familie, de circa 1.500 de pagini, o carte cum nu mai avusese literatura română, menită să rămână cea mai vastă şi expresivă construcţie epică de la noi. Considerat om de încredere al regimului, Petru Dumitriu ajunsese să cunoască multe amănunte compromiţătoare din biografia unor oameni din vârful piramidei politice. Luase cu el manuscrise şi însemnări. Odată ajuns în Occident, de la microfonul Europei Libere, dezvăluise aspecte concrete, cu detalii precise, despre trecutul şi felul de viaţă al unor fruntaşi comunişti.
Keywords: Petru Dumitriu, "Cronică de familie", regimul comunist, prozator român, refugiere în Occident DAN CIACHIR |