Textul ilustrează o parte din viziunea fostului arhiepiscop și mitropolit al Clujului cu privire la relația dintre Biserică și neam și la nevoia de înnoire morală a neamului, aspecte care pot fi considerate adevărat testament spiritual.

Slujitor al lui Dumnezeu şi om de cultură, Bartolomeu Valeriu Anania a fost preocupat profund, şi pe parcursul întregii sale vieţi, de marile probleme ale Bisericii, dar și de cele ale neamului. A crezut în existenţa unui destin al neamului românesc, fiind preocupat încă din tinereţe de căutarea şi afirmarea acestuia. Acelaşi crez l-a determinat să transpună mitologia românească în teatru, să sublinieze legătura indisolubilă dintre Biserică şi popor, dintre cult şi cultură, dintre specificul creştinismului nostru şi caracteristicile neamului, dar și să diortosească/ revizuiască - pentru neamul său - textul integral al Bibliei. El milita pentru păstrarea cu acuratețe a propriilor noastre valori și pentru acceptarea atentă, filtrată și rezervată a aşa-ziselor „valori europene", subliniind că acestea provin dintr-o Europă construită eminamente pe economie şi politică şi că dintre ele lipsesc cultura adevărată şi - cu atât mai mult - religia. Mitropolitul Bartolomeu a vorbit şi a scris foarte adesea despre nevoia de înnoire, de „primenire" a neamului, realizată prin regenerarea morală a persoanei și mai ales a tinerilor.

Keywords: Bartolomeu Valeriu Anania, Biserică, neam, înnoire morală

ŞTEFAN ILOAIE