Andrei Pleșu mărturisește, în "Prefața" volumului Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană despre incapacitatea de a-l clasa, de a-l înțelege necontradictoriu, de a-l asimila pe autor, Părintele Andrei Scrima. Relația, întâlnirea, comuniunea, cuminecarea, Iubirea sunt aspecte ce leagă textele acestui volumul. Primul text este, în cadrul Testamentului Părintelui Andrei Scrima, scrisoarea-testament a părintelui Ioan cel Străin, deci un dar duhovnicesc în relația rugător - ucenic, relație ce va fi descrisă în generalitatea ei în cadrul tradiției creștine răsăritene în ultimul text al cărții. Al doilea text reprezintă o elaborată hermeneutică a experienței spirituale și a reperelor ei care s-au cristalizat în și prin persoana părintelui Ioan cel Străin și acum este trecută fiilor în Duh. Această experiență este una a relației întru cunoașterea Domnului, θέωσις. În fine, cel de-al treilea text din cele patru reprezintă chiar relatarea istorică a acestei experiențe, descrierea unor întâlniri configurate de o "întâlnire fondatoare".

Keywords: Părintele Andri Scrima, Rugul Aprins, Ioan Culâghin, grupul de la Antim

VALENTIN CIOVEIE