Articolul se constituie într-un eseu pe marginea cărţii Urme în veșnicie DANIEL-ILIE TURCEA, volum biografic (ed. Doxologia 2013). Aceastã carte nu este doar o biografie a unui poet (excepțional!), ci o hagiografie. Subiectul biografiei este unul dintre cei mai mari poeți ai generației sale și ai limbii române: Daniel Turcea, ignorat de mainstreamul canonului oficial(izat), iar autoarea biografiei, al cãrui nume nu apare pe copertã, este vorba despre sora poetului, doamna Lucia Turcea. Cartea aceasta a fost scrisã, se simte, sub rânduiala și tensiunea gestului sacru. Singurul care îl poate proiecta pe poet în deplinã luminã. Biografia sa este ilustrativã pentru generația boemã cãreia i-a aparținut, dar și pentru contextul istoric. . Daniel Turcea este un extraordinar poet mistic. Poet al luminii neapropiate, al slăvirii imnice și rugăciunii inimii. De aici trebuie începută reconsiderarea sa. Biografia de față oferă un excepțional material de pornire.

Keywords: Daniel Turcea, poezie, "Epifania", mistică

CHRISTIAN CRĂCIUN