Studiul de față își propune să analizeze disputa dintre Dumitru Stăniloae și Lucian Blaga, accentuând cauzele polemicii (cauze teologice, subiective și metodologice) și de asemenea deficiențele acestui dialog. Dumitru Stăniloae s-a simțit dator să ia poziție, în calitatea sa de director al Telegrafului Român și ca rector al Academiei Teologice Andreiene, față de cartea lui Blaga, Religie și spirit, unde acesta nega dumnezeirea lui Iisus Hristos și definea religia ca pe o plăsmuire autototalizantă, supusă determinărilor stilistice. Conflictul dintre cei doi oglindea de fapt o ruptură ce a apărut între filozofie și teologie odată cu modernitatea și mai ales cu autonomizarea gândirii umane.

Cuvinte cheie: Stăniloae, Blaga, polemică, teologie, filosofie, Ortodoxie, dogmă

LAURA TURCAN