Ceremoniile funerare în spatiul public pot constitui obiect de studiu sub diverse aspecte: antropologic, etnologic, sociologic - ca fenomene de coeziune socială - şi nu în ultimul rând, atunci când se raportează la personalităţi importante, pot să-şi asume şi o misiune politică. Mi se par a fi demne de un interes aparte înmormântările din ultima categorie săvârşite în cei patruzeci de ani de regim comunist. În România, o investigaţie pe acest subiect ar putea scoate în evidenţă aspecte semnificative ţinând de realităţile vremii, de „spiritul" ei, de compromisurile, puseurile de libertate supravegheată, laşităţile şi aprehensiunile ei. Din păcate, principala sursă documentară la care ar putea apela cercetătorii ar fi cea de „folclor", de istorie orală, fiindcă despre asemenea evenimente nu se scria atunci în presă. Ar mai putea fi consultate „notele informative" ale „lucrătorilor" Securităţii, acreditaţi să ţină sub observaţie asemenea evenimente şi să relateze „profesional"despre ele. Ca unul ce am fost contemporan cu momente ale „conducerii pe ultimul drum" a unor personalităţi ale vieţii noastre publice, dar şi a unor persoane „cu probleme", mă voi referi la câteva cazuri, pe care le-am putut urmări „în timp real", de la „martori oculari" sau din propriile mele observaţii.

Keywords: înmormântare, regimul comunist, libertate,

BORIS BUZILĂ