Studiul de faţă îşi propune un periplu stilistic în textul de predică al mitropolitului Bartolomeu Anania. Am dorit să vizităm, bineînţeles fără ambiţia exhaustivităţii, resursele verbale utilizate de marele învăţător al Bisericii contemporane în alcătuirea predicii sale. Opera sa literară a fost şi, fără îndoială, va mai fi analizată de exegeţii dornici. Era nevoie de o perspectivă stilistică şi asupra retoricii ananiene de tip omiletic, mai cu seamă că valoarea ei intrinsecă şi-a dobândit demult superlativul pozitiv. În observaţiile noastre am adoptat grila unei estetici verbale - recunoscută în contribuţiile de specialitate sub denumirea de stilistică literară - evitând voit simpla (şi simplificatoarea) inventariere lexicală ori a figurilor de stil, practicată adesea cu finalitate strict statistică. Strălucirea din cuvintele memorabilului Bartolomeu Valeriu Anania ar fi rămas astfel sub un neglijent obroc ştiinţific. Chiar şi aşa, ideile teologice, unic înveşmântate lingvistic de ierarhul predicator, n-au fost lăsate pe dinafară.

Cuvinte cheie: stilistică, expresie verbală, predică, limbaj artistic, argumentaţie omiletică, Bartolomeu Anania

MARIUS-DANIEL CIOBOTĂ