Pentru orice european o călătorie în Grecia este obligatorie, la fel ca pentru orice musulman un drum la Mecca. În România, unde cultul predării limbii latine şi eline în şcoli a fost până la invazia lumii comuniste o realitate, prin existenţa acelor licee clasice devenite celebre, deoarece echivalau aproape cu studiile universitare, cunoaşterea Greciei la ea acasă era o formă obligatorie de studiu şi consolidare a cunoştinţelor predate. Călătoriile în Grecia sunt de două feluri: călătorii ale mirenilor pe urmele civilizaţiei antice în oraşele unde vestigiile lumii de odinioară sunt tot mai elocvente şi călătorii ale laicilor şi clericilor la Muntele Athos spre a cunoaşte patria de origine a ortodoxiei şi modul în care credinţa creştină s-a păstrat vie şi nealterată în zona răsăritean-bizantină a unei lumi dedicate în întregime păstrării religiozităţii neîntinate. Articolul prezintă, în cheie literară, călătoriile în Grecia ale unor oameni de cultură, mai de demult sau din timpul recent. Se poate vorbi în acest sens de o memorialistică românească cu privire la Grecia.

Keywords: Grecia, călătorii, memorialistică, cultura antică, Muntele Athos

MIRCEA POPA