Exemplar sub raportul stratificărilor din cultura elenă rămâne, alături de alte vârfuri din literatura neogreacă, universul liric al lui Odysseas Elytis. Dincolo de moştenita respiraţie epopeică, regăsibilă în literatura lui Seferis, Solomos, Papadiamantis ş.a. lumea lui Elytis, căruia i se atribuie Nobelul în 1979, este plasată de el însuşi între „Polul Nord" (Solomos) şi „Polul Sud" (Kavafis), acolo unde „Soarele şi Hades se ating", aşa cum sugera poetul într-un interviu din 1975. Vastul poem To Axion Esti (1959) deţine un loc privilegiat nu fiindcă elaborarea acestuia a durat câţiva ani de recluziune creatoare iar decodarea critică a avut nevoie de tot atâta timp până să fie înţeles în mod corect, ci pentru că aici găsim summa unei viziuni în care „există o mai mare conştientizare istorică şi etică, totuşi fără ştirbirea viziunii cosmice". În integralitatrea sa To Axion Esti conjugă, scurtircuitează fericit antropocentrismul prelungit din Ellada cu trăirea cosmocentrică a spaţiului egeean prin „sfinţenia simţurilor" şi sub bolta „supracosmică" în cheie ortodoxă.

Keywords: Odysseas Elytis, literatura neogreacă, "To Axion Esti",

MIRCEA MUTHU