Studiul de față expune natura și semnificația sintagmei de „elenism creștin", așa cum a fost ea dezvoltată în gândirea patrologului rus Georges V. Florovsky. Acesta şi-a centrat teza „noului elenism", „drastic încreştinat" sau „îmbisericit", pe trei puncte principale: 1) credinţă se afirmă întotdeauna într-un „sistem filosofic"; 2) gândirea semitică nu se opune în mod radical elenismului, deoarece inclusiv iudaismul din timpul lui Iisus era unul elenizat; 3) filosofia elenă a reprezentat mediul propice, chiar providenţial, în care creştinismul şi-a putut formula şi expune propria sa experienţă. A rezultat astfel o philosophia perennis, „ceva etern şi absolut în gândirea" Bisericii. În final facem câteva scurte reflecții asupra actualității, respectiv a posibilităților și limitelor pe care ea le implică astăzi noțiunea de „elenism creștin".

Cuvinte cheie: elenismul creștin, Tradiție patristică, misiunea Bisericii, Georges V. Florovsky

CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI