În perioada anilor 30-40 din secolul tecut, o scucesiune de evenimente au promovat Mănăstirea „Antim Ivireanu" din București, drept un centru bisericesc și cultural cu preocupări și realizări deosebite. Aceastea au rezultat ca urmarea a necesităților spirituale ale acelor vremuri, care au atras acolo o afluență de slujitori ai bisericii și de închinători, acestea mai ales din rândurile intelectualilor și creatorilor, fapt de notorietate pentru opinia publică de atunci. Articolul de faţă analizează preliminariile istorice privitoare la reluarea activității religioase și culturale la Mănăstirea „Antim Ivireanu" din București; rugăciunea practică emergentă din tradiția noastră creștină-ortodoxă; prigoana antireligioasă și consecințele acesteia.

Keywords: Mănăstirea „Antim Ivireanu", Mişcarea „Rugul Aprins", Alexandru Mironescu, rugăciune, isihasm, monahism, prigoana comunistă

ILEANA MIRONESCU