Viaţa şi activitatea vrednicului de pomenire Episcopului Melchisedec Ştefănescu este cunoscută, deoarece el a reprezentat un blazon al secolului al XIX-lea, ce a radiat cu nimbul său academic şi plinătatea patriotului desăvârşit, pe toată perioada păstoririi sale în cele trei scaune episcopale.
Un om de mare rafinament intelectual, un destoinic cărturar al moralităţii creştine, nu putea să nu fie parte integrantă a evenimentelor vremii. De aceea, cu voia sau fără voia sa, contemporanii lui au decis că în el se regăseşte persoana ideală ce are menirea de a fi reprezentantul clerului în faţa organelor statului.
Episcopul Melchisedec era pătruns de ideea că Biserica nu poate o înrâurire asupra societăţii româneşti dacă reprezentaţii ei nu binecuvântează, nu sfinţesc şi nu îmbărbătează mişcările înalte şi aspiraţiunile mari ale naţiunii. Alături de fraţii Scriban, el vota pentru unirea principatelor într-un singur stat sub numele de România cu următoarele puncte: un principe străin ereditar dintr-o dinastie domnitoare în Europa; neutralitatea teritoriului principatelor; puterea legiuitoare să fie încredinţată unei reprezentanţe aleasă din toate clasele naţiunei etc. Susţine în dreptul clerului şi pledă călduros pentru îmbunătăţirea poziţiunei materiale a clerului lumean, lucru ce l-a susţinut toată viaţa sa ca episcop, în Sinod şi în Senat.
Dezgustul Episcopului Melchisedec a fost cu atât mai mare cu cât statul nu s-a ţinut de promisiune. El a fost folosit împotriva propriei Biserici, făgăduindu-i-se respectarea Bisericii Ortodoxe şi toate proprietăţile ei, ceea ce nu s-a întâmplat. Din acest moment se dorea dependenţa absolută a Bisericii faţă de stat. Într-un discurs ţinut în Senatul României, Episcopul Melchisedec afirma plin de indignare: se zice că trebuia secularizat tot, nu se mulţumesc că s-au secularizat averile, doresc să secularizeze şi potcapul, părul, rasa, vor să ne îmbrăcam în surtuc; Ce aveţi domnilor cu giubeaua şi cu potcapul meu?
Jertfa Episcopului Melchisedec a rămas ca model pentru cei care au apărat interesele ţării cu orice preţ, deoarece trebuie să se ţină cont că secularizarea fără Episcopul Melchisedec, oricum    s-ar fi făcut, dar mult mai dur. La slujba de comemora a Episcopului Melchisedec Ştefănescu, la împlinirea a 191 ani de la naşterea sa, Preasfinţitul Părinte Dr. Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a mărturisit că de fiecare dată când ne apropiem de mormântul său, adăugăm o cărămidă în plus pentru cunoaşterea activităţii sale.
Keywords: Melchisedec Ştefănescu, secularizarea averilor mănăstireşti, naţiune, stat, salarizare

TIBERIU ROŞU