Noţiunea de persoană deţine un loc central în filosofia contemporană, mai ales după înflorirea filosofiei existenţialiste în Europa în secolul 20. Persoana a fost înălţată la rang de noţiune determinantă în definirea omului.  Dacă fericitul Augustin a contribuit la Personalism cu noţiunea de conştiinţă de sine, Boethius a contribuit la o altă dimensiune a noţiunii de persoană: Identificarea persoanei cu individul.   Este evidentă influenţa lui Augustin şi a lui Boethius şi asupra culturii noastre care a ridicat „drepturile individuale" la cea mai înaltă valoare etică. Persistenţa părintelui Sofronie asupra conceptului de persoană probabil se datorează reacţiei lui împotriva religiilor orientale care constituiseră „omul cel vechi" pe care l-a dezaprobat. Părintele Sofronie vede o relaţie absolută între persoana umană şi Dumnezeul Treimic. Cum survine identificarea persoanei umane şi divine? Răspunsul părintelui se găseşte în Hristologie, şi într-o anume parte a ei: în chenoză. Pe această parte a Hristologiei, părintele Sofronie îşi construieşte toată teologia ascetică care nu este alta decât învăţătura lui despre persoană. Ca să se realizeze persoana umană, omul trebuie să se golească pe sine ca şi Hristos.
Keywords: Arhim. Sofronie Saharov, persoană, individ, chenoză, dragoste

IOANNIS ZIZIOULAS