Domnitorul martir Constantin Brâncoveanu este o prezenţă aparte a istoriei, îndeosebi datorită complexităţii demersului său artistic, unic în cadrul Ţării Româneşti. Nici una dintre ariile de manifestare artistică nu a fost lăsată deoparte, arhitectura cu pictura şi sculptura, broderia şi orfevrăria, tipăriturile şi miniaturile, toate au fost cuprinse într-o sinteză ce-şi poartă cu justificată mândrie numele de „arta brâncovenească". După cum este şi firesc pentru o asemenea manifestare a creştinismului, la fel de multe sunt şi ipostazele Crucii în arta brâncovenească, privirea îndreptându-se, firesc, către cele vizibile dintr-o primă citire, cum ar fi cele pictate, tipărite sau sculptate, în diverse ipostaze, mărimi şi variante. Studiul de faţă se îndreaptă însă către o altfel de citire a crucii, şi anume una în plan arhitectural, în care crucea este percepută dintr-un alt unghi de vedere şi care o pune în valoare într-un manieră cu totul aparte, o cruce vizibilă totuşi, dar nu de la nivelul exclusiv terestru al perceperii curente, în care suntem obişnuim să vedem lumea şi cele ce ne înconjoară.

Keywords: Brâncoveanu, artă, arhitectură, Crucea, Hurezi

MIHAELA PALADE