Atenţia autorului a fost reţinută de actele, nu tocmai puţine, care ilustrează susţinerea constantă şi fără rezerve pe care voievodul Constantin Brâncoveanu acordat-o ortodoxiei din afara graniţelor ţării sale, de la sud de Dunăre, din Grecia actuală, din Orientul grecesc şi arab, dar mai ales din lumea românească a Transilvaniei. Pentru acest ultim aspect, sunt comentate pe scurt patru documente care îl confirmă pe deplin. Există două documente provenite din cancelaria lui Constantin Brâncoveanu, ambele reproduse şi în Condica Marii Logofeţii, editate recent în întregime, care compară mitropolia ortodoxă din Transilvania cu o corabie pe valuri în mijlocul mării, izbită şi năpăstuită de „multe feluri de eretici necredincioşi", prin care erau subînţelese confesiunile „recepte", în primul document, din 25 mai 1698, sau de „multe feluri de limbi străine", prin care al doilea act, din 15 iunie 1700, desemna neamurile neromâneşti din „Unio Trium Nationum".

Keywords: Constantin Brâncoveanu, ortodoxie, Transilvania, documente

TUDOR TEOTEOI