Studiul de faţă are în vedere iconostasul bisericii Costeştii din Vale, construită de Marin Postelnicul la 1831. Conceput arhitectural, iconostasul are aspectul general al somptuoaselor catapetesme brâncoveneşti de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui următor, răspândite în Ţara Românească sub formula tradiţională stabilită la Muntele Athos în secolul al XVI-lea. Luată în ansamblu, configuraţia generală a iconostasului de la Costeştii din Vale prezintă caracteristici care o încadrează în tradiţia locală, chiar dacă unele detalii de structură şi ornamentaţie sunt tributare într-o oarecare măsură artei occidentale. Fenomenul este caracteristic perioadei de început de cristalizare a stilului brâncovenesc, când unele elemente occidentale prezente în forma lor originara (neasimilate încă), vor exista alături de elemente româneşti, tradiţionale în arta locală, şi care împreună formează ansambluri de o incontestabilă frumuseţe. Există asemănări între iconostasul bisericii Costeştii din Vale şi cel al bisericii Mănăstirii Cotroceni, Bucureşti, ctitorită de Şerban Cantacuzino. Sunt frapante asemănările dintre cele două iconostase, atât la nivelul sculpturii cât şi al picturii, asemănări care merg în unele cazuri până la identitate. Sculptate şi în întregime aurite, ambele tâmple se caracterizează printr-o decoraţie somptuoasă, dominată de elementul vegetal foarte fin realizat într-un relief plat care le imprimă aspectul unei dantele preţioase.

Keywords: iconostas, stil brâncovenesc, uşi împărăteşti, icoane prăznicare, sculptură

ANA DOBJANSCHI