Autorul evocă în acest articol personalitatea filosofului şi gânditorului Petre Ţuţea. Petre Ţuţea era un om călit de vitregiile istoriei, un om cult şi vivace. Era de o spontaneitate aparte, nestânjenindu-se de autorităţile timpului să afirme franc adevărul. Prin ceea ce afirma manifesta un crez, arăta atitudine şi forţă interioară, chiar dacă cuvintele sale incomodau. Petre Ţuţea a fost poate singurul om care, în epoca dictaturii comuniste, spunea cu voce tare tot ceea ce credea. Nu se codea niciodată, nu se ruşina de convingerile sale. Elocinţa lui Ţuţea era învelită într-un limbaj proaspăt şi plastic; îi plăcea să vorbească. Ateu în tinereţe, Ţuţea devenise ulterior un credincios fer­vent.

Keywords: Petre Ţuţea, spontaneitate, elocinţă, cultură, credinţă,

DAN CIACHIR