Articolul prezintă istoria ridicării bisericii "Sf. Nicolae-Grozăveşti", din Bucureşti, din fosta mahala Cărămidarii de Sus, precum şi activitatea câtorva preoţi care au slujit la altarul acestei biserici. Deşi se găsea într-o zonă care a cunoscut multe prefaceri edilitare, unele brutale şi chiar barbare, îndeosebi în penultimul deceniu al secolului trecut, când o serie de lăcaşuri ortodoxe din Bucureşti au fost dărâmate cu târnăcoapele şi buldozerele, biserica Sfânţul Nicolae-Grozăveşti a rămas la locul ei, ocrotită de Pronia cerească şi de rugăciunile credincioşilor săi. Astăzi, în apropierea uzinelor Grozăveşti şi lângă unul din uriaşele picioare de beton ale Podului Basarab, se păstrează intact un petec de Bucureşti vechi de toată frumuseţea, cu o pereche de case parohiale păstrând pecetea tihnitei arhitecturi civile româneşti de-acum un secol, cu pomi, arbuşti, iarbă şi răzoare de flori înconjurând o Casă a Domnului potrivită ca dimensiuni, dar fără pereche între bisericile Capitalei.

DAN CIACHIR