Misiunea este parte a fiinţei Bisericii, este naturală Bisericii; nu are legătură exclusiv cu caracterul apostolic al Bisericii, ci cu toate însuşirile ei, inclusiv cu unitatea, sfinţenia şi apostolicitatea. Se pot distinge mai multe aspecte în cadrul activităţii misionare a Bisericii, aspecte care sunt strâns legate între ele şi se intercondiţionează reciproc: evanghelizarea, mărturia, diaconia. Originea filantropiei se află în coexistenţa veşnică, în iubire reciprocă, a persoanelor Sfintei Treimi. Urmarea lui Hristos implică aşadar, renunţarea la propriile averi şi adoptarea unui stil de viaţă într-o totală solidaritate cu cei săraci şi marginalizaţi pentru a exprima şi a pune în practică dragostea lui Dumnezeu Tatăl. Cu toate că esenţa misiunii creştine constă în propovăduirea Evangheliei iertării, învierii şi vieţii veşnice, o astfel de propovăduire este validă şi eficientă numai dacă ea nu este izolată de Evanghelia iubirii, prin care creştinii sunt recunoscuţi ca ucenici ai lui Hristos prin faptele lor de compasiune şi participarea la suferinţa semenilor. Autorul analizează problema filantropiei cu referire la perioada apostolică şi post apostolică, şi la Sfinţii Părinţi din veacul al IV-lea. Sunt prezentate proiectele social-filantropice derulate în pe cuprinsul judeţului Bistriţa-Năsăud.

IOAN MARIUS PINTICAN