Textul acesta poate fi considerat, într-un fel, o glumă teologică. Dar numai într-un fel, deoarece altfel implicarea şi conţinutul lui sunt cât se poate de serioase. Am luat, pur şi simplu, titluri şi subtitluri din operele Părintelui Dumitru Stăniloae (a se vedea bibliografia) şi le-am rânduit într-o anumită ordine, după o logică tematică, care mi s-a părut mie potrivită (cu nota de subiectivism implicită). Desigur se port realiza şi alte aranjări, cu atât mai mult cu cât unele formulări sunt politematice. Temele propuse pot fi observate la începutul paragrafelor marcate cu bold. Am ţinut apoi să marchez cu alte caractere acele formulări care mi s-au părut cu osebire impresionante (prin geniu, caracter aforistic, frumuseţea exprimării, inedit etc.). Trebuie avut în vedere că în spatele fiecărei formulări se află pagini multe de dezvoltare, de o neasemuită frumuseţe şi profunzime.

COSTION NICOLESCU