Studiul de faţă tratează aspecte fundamentale privitoare la post, ca lucrare ascetică a creştinului. Având ca temei revelația Dumnezeului viu și adevărat, religia mozaică și apoi cea creștină au practicat postul ca înfrânare de la mâncare și băutură pe un timp limitat în scop religios-moral, ca mod de a împlini voia și poruncile lui Dumnezeu printr-o viețuire curată, lipsită de abuzuri și destrăbălări, motivându-se că dacă Dumnezeu este Sfânt prin natura Sa, la fel și omul, pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu, este chemat să-și trăiască viața tot în sfințenie. În acest context se cuvine să evidențiem originalitatea postului creștin, deosebit de dieta abordată rațional prin măsură și înfrânare, precum diferit și de modul ritualistic (cultic) în care era practicat postul în diverse religii; și anume, specificul postului creștin rezidă în abordarea lui prin excelență spirituală, afirmându-se în contextul rugăciunii ca iubire milostivă îndreptată misionar spre viața semenilor.

SORIN COSMA