Foarte mulți cred, în mod eronat, că monarhia este sinonimul regalității și că la noi monarhia începe în anul 1881, când România devine regat, iar Principele Carol I de Hohenzollern este încoronat rege. În realitate, principii domnitori care dețin puterea, denumiți la noi voievozi, sunt tot monarhi. Monarhii noștri, voievozii Țărilor Române, apar în urmă cu peste opt secole. Principii din Valahia și Moldova au fost aproape în unanimitate ortodocși, din 402 voievozi, cât au stabilit istoricii, numai doi apostaziind și trecând la religia mahomedană. Voievozii din Țările Române, chiar și în vremurile în care se aflau sub suzeranitate otomană, erau unși în biserica Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, devenit ulterior Istanbul, ori într-o biserică din București sau Iași, de obicei biserica domnească în care principele, familia și dregătorii săi luau parte la Liturghia de duminică și la slujbele din marile sărbători. Așa cum arăta regretatul istoric și savant creștin Virgil Cândea, marile înfăptuiri din epoca Evului Mediu românesc s-au realizat atunci când cele două instituții fundamentale ale statului, Biserica și Domnia, au colaborat armonios, în vechea și organica tradiție bizantină.

Keywords: monarhie, voievozi, Biserică, regina Maria, regele Mihai  

MIRCEA GELU BUTA