Textul evocă, prin câteva amintiri, personalitatea fostului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Iustin Moisescu, un intelectual fin şi cu o personalitate puternică. A trăit însă în vremuri de restrişte, grele pentru Biserica Ortodoxă, când a trebuit să facă faţă unor probleme dificile, de unde s-a ales cu multe frământări. Deşi nu era călugăros din fire şi a trebuit să aplice Decretul 410/1959 care lovea crunt monahismul, stareţii l-au iubit. Şi după plecarea de la Iaşi, aceştia îl numeau cu afecţiune „Iustin". Avea prestanţă şi se purta prevenitor cu demnitarii regi­mului. Era de o cinste ireproşabilă. Om mai degrabă abstras, fără entuziasme şi efuziuni, era totuşi nespus de sensibil la nevoile şi la greutăţile celorlalţi.

Keywords: Patriarhul Iustin, comunism, amintiri, cinste

DAN CIACHIR