Pornind de la premisa că elemente de tip transdisciplinar se regăsesc în varii culturi tradiționale, de pildă sub forma percepției polivalente și inclusive, eseul propune că în cazul tradiției patristice bizantine utilizarea unor elemente de această factură nu a fost întotdeauna doar o reacție instinctivă. Mai precis, autorul identifică în Bizanț atitudini teoretice și practice care indică operarea cu instrumente de tip transdisciplinar, într-o manieră atât conștientă cât și consistentă. După o succintă introducere a principiilor transdisciplinare, eseul se ocupă cu prezentarea și analiza câtorva exemple de gândire transdisciplinară în tradiția patristică bizantină, precum dogma chalcedoniană, hermeneutica multistratificată a Sfântului Maxim, și inclusivismul practicat de Sfinții Maxim și Grigorie Palamas în privința raporturilor dintre tehnologie și viața spirituală. În final, prelegerea propune acceptarea transdisciplinarității ca produs logic și natural al unui fenomen cultural evolutiv care a inclus, la un moment dat în istorie, și tradiția patristică bizantină.

Cuvinte cheie: hermeneutică transdisciplinară; hristologie chalcedoniană; logică inclusivă; niveluri de realitate și percepție; tradiție bizantină

DORU COSTACHE