Studiul de faţă reprezintă textul unei prelegeri susținută în 1998 la Bose, în Italia, în cadrul unei conferințe care a avut ca temă spiritualitatea rusească. Istoria Rusiei transpare de două ori în biografia lui Simeon/Siluan așa cum este ea redată de părintele Sofronie despre starețul Siluan, după descrierea tinereții și a serviciului militar. Astfel, aflăm că starețul a fost chemat în perioada 1904-1905 în Rusia ca soldat rezervist - alături de mulți alți monahi athoniți ruși, care erau și ei rezerviști. Monahul athonit Siluan nu a fost concentrat în armata activă, astfel că a putut petrece în perioada 30 decembrie 1904 - 16. Martie 1906 acasă, în satul natal. Starețul și-a construit în acest timp în apropierea satului, pe câmp, un kelion unde și-a putut îndeplini obligațiile rugăciunilor monahale și poată să-și alipească mintea de Domnul. Acolo îl vizitau copiii satului, iar el îi învăța. O doua oară realitatea rusească a timpului său străbate în relatarea părintelui Sofronie când se povestește despre ascultarea Starețului la Iconomatul mănăstirii. Nici istoria laică, istoria în general, nu joacă vreun rol în gândirea și considerațiile starețului, și nici istoria țării sale care în timpul vieții lui a avut o desfășurare pur și simplu impetuoasă. Nu spune evident nimic despre acestea dacă urmărim firul gândirii sale, învățătura sa pentru ucenicul său și pentru cei care au intrat în dialog cu el. Putem trage cu siguranță concluzia, ținând cont de faptul că în mănăstirea rusească Sf. Panteleimon din Athos, căreia el îi aparținea, la fiecare serviciu religios - după tipicul bisericesc - aveau loc ectenii pentru țar și familia acestuia, „pentru oastea cea de Hristos iubitoare și pentru toată țara" - că Siluan cu siguranță s-a rugat alături cu seriozitate și sinceritate. În rugăciunea sa particulară - mărturie pentru aceasta ne dă arhimandritul Sofronie - el se ruga mult „pentru popor", pentru aceia cărora le cunoștea condiția și, de asemenea, pentru rubedeniile sale, satul său, camarazii săi de regiment. În ciuda acestei „anistoricități" a istoriei sufletului cu Dumnezeu, starețul Siluan ne transpare totuși ca fiind fixat într-un mod tainic de o perioada modernă a spiritualității creștine. Starețul Siluan descrie deosebit de profund și convingător suferințele sufletului care geme sub povara păcatelor care îl despart de Dumnezeu și, abandonat groazei foarte puternice a osândirii, suspină, în versete scripturistice, așa cum au fost ele uzitate în toate timpurile și epocile istorice. Pentru el acesta este un eveniment real atemporal - sau mai bine zis: valabil tuturor epocilor.

Keywords: Stareţul Siluan, Rusia, biografie, slujire, rugăciune, popor

FAIRY VON LILIENFELD