Sf. Maxim Mărturisitorul (†662) - autor patristic căruia Păr. Dumitru Stăniloae i-a arătat cea mai mare atenție și despre care spunea, cu puțin timp înainte de a adormi în Domnul, că încă nu a reușit să îl epuizeze, că îl citește și descoperă în continuare lucruri noi - este cunoscut ca teolog prin excelență al rațiunilor dumnezeiești, chiar dacă înaintea sa Părinți ai Bisericii, precum Sf. Iustin Martirul și Filosoful (†165), au tratat și ei această temă și chiar dacă după el, alți mari Părinți și teologi ai Bisericii, precum Sf. Grigorie Palama (†1359), au încercat să realizeze o sinteză a acestei teme centrale și să o dezvolte mai departe. Perspectiva teologică cuprinzătoare a Sfântului Maxim aproape a epuizat pentru totdeauna această temă, pe care, pe de o parte datorită gradului de dificultate, pe alta din pricina secularizării, lumea post-bizantină a cam uitat-o. Ea este însă repusă în discuție la jumătatea sec. al XX-lea de către Păr. Dumitru Stăniloae, care și realizează o actualizare a ei, remodelând-o și ducând-o astfel mai departe, prin noi nuanțe de simțire, trăire și gândire. În concepția teologului român, Sfântul Maxim devine astfel pe de o parte inteligibil, pe de altă parte își dobândește adevărata dimensiune, dificil de sesizat de către teologul sau omul obișnuit. Materialul de față încearcă, după o scurtă descriere a cadrului mai general al temei, să surprindă felul în care Păr. Dumitru Stăniloae a înțeles rolul și locul rațiunilor dumnezeiești în creație. Tema este apoi ilustrată prin analizarea uneia dintre lucrările mai puțin ample ale Sf. Maxim Mărturisitorul, Tâlcuirea la Tatăl nostru, și care, aparent, nu pare a avea nimic de a face cu rațiunile dumnezeiești necreate și veșnice. La final, sub forma unor concluzii, sunt puse în evidență câteva idei care definesc teologia rațiunilor din punctul de vedere al Sf. Maxim Mărturisitorul, al Păr. Dumitru Stăniloae și al Bisericii.

ADRIAN MARINESCU