Eternitate şi provizorat
Coordonatele întregii vieţi a Părintelui Dumitru Stăniloae au fost acestea: credinţa fermă, fără concesii, curajul de a nu te lăsa copleșit de încercările care nu te cruță. El și-a păstrat permanent curajul consecvenţei, curajul convingerilor sale, modestia izvorâtă din înţelegerea miracolului creaţiei şi dorinţa de a exprima şi a face înţeles tuturor, atât cât ne este îngăduit nouă, oamenilor. El a înțeles că normalitatea trebuie înzestrată cu profunzimea credinței, cu ancorarea în spiritualitate. Întrepătrunderea între teoretic şi trăirea practică, aducerea spiritualităţii în viaţa de zi cu zi, a fost poate una dintre cele mai importante caracteristice ale operei sale. Crezul său, pe care l-a păstrat toată viața, a fost că ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi este iubirea reală, esenţială, conştiinţa destinului pe ni l-a hărăzit şi de care trebuie să ne apropiem cu smerenie. Părintele Dumitru Stăniloae a înţeles că, în lumina lui Dumnezeu, existenţa capătă veridicitate, sens şi certitudinea veşniciei. LIDIA STĂNILOAE |