În predicile sale, mitropolitul Antim dovedeşte o bună cunoaştere a tehnicilor şi strategiilor discursului religios, predicile sale caracterizându-se prin solemnitate, putere de convingere, exaltare, capacitate de concretizare a noţiunilor etc., toate acestea configurate într-un limbaj simplu, într-o frază când eliptică, scurtă şi concretizată, într-un ritm sacadat, când amplă, cu un desen ritmic de mare anvergură. Ceea ce surprinde este, înainte de toate, coerenţa, simetria interioară şi armonia întregului, tranziţia de la abstracţii la fapte şi exemple reprezentative pentru o conduită creştină, într-un ansamblu omiletic marcat de oralitate şi plasticitate, ce se impune prin lirism şi pregnanţă narativă, prin idei bine ritmate, sau prin pauze cu efecte retorice.

IULIAN BOLDEA