Mitropolitul Antim Ivireanu este deopotrivă o mare conştiinţă creştină ortodoxă, în Ţara Românească, la mijlocul secolului al XVII-lea, şi un scriitor, atâta cât se poate vorbi la noi de un autor de literatură beletristică la acea oră, oricum însă este unul din principalii factori care au determinat introducerea limbii române în practica de cult, dând el însuşi opere teologice (Didahii etc) într-o limbă ce s-a constituit în limba literară de început, foarte bună. Rugăciunile, de pildă, pe care azi le rostim nu doar în biserică (Rugăciunea Domnească) a fost transpusă într-o limbă românească pe care ăi azi o rostim fără modificări esenţiale, de-a lungul anilor. Eseul de faţă pune în evidenţă tocmai aceste calităţi literare - de scriitor - ale operelor înaltului ierarh ce a marcat, de altfel, epoca culturală, înfloritoare, a lui Constantin Brancoveanu. 

CONSTANTIN CUBLEŞAN