Împletind teologia cu filosofia, ţuţea a devenit un apologet al creştinismului. El a ştiut să preţuiască libertatea. A vorbit şi a scris despre libertate. A prezentat-o ca aparţinând ambelor planuri, temporal şi veşnic, şi a construit puntea de legătură între cele două. Petre ţuţea este, prin excelenţă, un mărturisitor al libertăţii creştine atât prin exemplul personal cât şi prin cuvânt. Smerenia este privită din perspectiva ţuţiană ca o formă de eliberare din succesiunea istorică. Libertatea este o taină ce se poate accesa prin smerenie. Deşi sugerează resemnare, smerenia este virtutea care îl înalţă pe om, oferindu-i posibilitatea participării la comuniunea cu Dumnezeu. Credinţa în Adevărul revelat constituie scopul omului în dobândirea libertăţii, în lupta împotriva robiei păcatului. Credinţa nu a fost pentru ţuţea, „un pariu pascalian" ci „poartă spre nemurire". Discursul ţuţian s-a caracterizat printr-o recenzie a gândirii celor mai de seamă filosofi, dar ce a dat mai valoros a fost împrospătarea teologiei cu idei filosofice, bazate pe cuvântul lui Dumnezeu şi pe gândirea patristică.

NICOLAE COSMIN GRECU