Actualitatea Sfinţilor Părinţi a făcut până astăzi obiectul mai multor cercetări, atât în România cât şi în afara ei, însă, nu într-un discurs suficient în sine. Scopul materialului de faţă este atât de a face o trecere în revistă a rezultatelor cercetării de până acum, cât şi de a aduce şi prezenta elemente noi, în înţelegerea strict ortodoxă a actualităţii Sfinţilor Părinţi. Expunerea reprezintă totodată şi concluziile studiilor şi cercetărilor realizate de autor în direcţia recuperării unei aşa-numite Introduceri în Patrologie. Părinţii, gândirea şi teologia lor sunt o constantă a Bisericii şi a teologiei ortodoxe. Textul patristic, din păcate, în perioada contemporană, nu mai este atât de apelat în mediile academice ortodoxe, în care se promovează în general o teologie care nu reflectă învăţătura patristică. Omul contemporan însuşi nu se mai regăseşte pe sine în studiul textelor Părinţilor, nu mai are dorinţa căutării rezolvării problemelor cu care se confruntă prin abordarea şi interogarea teologiei Bisericii.

Părinţii îşi sprijină actualitatea, importanţa şi autoritatea pe actualitea, importanţa şi autoritatea lui Dumnezeu, se dovedesc de aceea valabili, prin adevărurile exprimate şi prin normele de viaţă experiate şi promovate, în fiecare epocă şi pentru fiecare creştin. Prezentarea de faţă se doreşte astfel nu numai o evidenţiere a unor aspecte teologice ortodoxe contemporane, ci şi o încercare de readucere aminte a importanţei teologiei patristice pentru teologia Bisericii.

ADRIAN MARINESCU