Scopul acestui studiu intitulat „Constantin cel Mare în lucrarea De civitate Dei (ciu.) a Fericitului Augustin" este de a analiza modul în care este perceput Constantin cel Mare în cea mai importantă operă a lui Augustin. În vreme ce la Eusebiu de Cezarea şi la alţi autori din Răsărit Constatin cel Mare se bucură de o abordare panegirică, în ciu. locul acordat lui este marginal, fiind doar parte a unei construcţii argumentative complexe şi în parte problematice, legată de providenţa divină şi raportul dintre cetatea lui Dumnezeu şi cetatea divină. Totuşi, Augustin nu poate fi considerat în nici un caz precursor al criticilor moderni ai lui Constantin cel Mare. Construcţia argumentativă din ciu. în care este inclus şi Constantin cel Mare cuprinde o tensiune între eshatologic şi istoric şi relevă obiectivitate şi realism în ceea ce priveşte relaţia dintre politic şi religios.

DANIEL BUDA