Indiferent de ceea ce Cervantes a trăit ?i de cum a trăit, el este un exemplu viu ?i consistent al vie?ii care se împle?te, inevitabil, cu o altă latură a realită?ii, nu imediat vizibilă, dar care ne oferă deschiderea spre celălalt univers, acolo unde evidentul î?i modifică sensul, pentru ca noi să în?elegem cele ce altfel ne-ar rămâne ascunse. Lipsi?i de imaginea precisă după care năzuim, ne mul?umim ?i cu interpretarea, cât mai apropiată, a imaginii care ne preocupă. Simbolul nu defineşte doar ceva ce ar fi o altă realitate, ci el poate, mai ales, evoca o treaptă mai înaltă din punct de vedere spiritual. Eseul de faţă ne face atenţi asupra unor semnificaţii majore care se pot desprinde din realităţile obişnuite ale vieţii.

DUMITRU HORIA IONESCU