Primatul papal şi Filioque, principalele cauze ale Marii Schisme, sunt interdependente atât din perspectiva evoluţiei lor istorice, cât şi ca schemă de gândire: (de)dublarea principiului de unitate al Treimii se regăseşte în (de)dublarea ipostatică a principiului de unitate al Bisericii (Hristos ?i papa); la fel, în metoda teologiei scolastice există o anumită prezumţie a infailibilită?ii (ra?iunii), toate acestea fiind expresia unui minimalism pnevmatologic concentrat în doctrina harului creat. Hermeneutica patristică a „pietrei" din textul de la Matei 16, 18 (prin care teologia romano-catolică a încercat să justifice primatul papal) poate fi schematizată a?a: Piatra pe care e zidită Biserica = Hristos = credinţa şi mărturisirea credinţei în dumnezeirea lui Hristos = Petru (primul care a mărturisit dumnezeirea lui Hristos) = Apostolii (în numele cărora a vorbit Petru, mărturisitori şi păzitori împreună cu Petru ai credinţei adevărate) = episcopii = drept credincioşii. Este vorba de echivalenţe dinamice, întemeiate pe logica smereniei, a dăruirii şi a dragostei, fără putinţa arogării individuale a vreunui primat de drept divin. În sens ultim, „Piatra" a fost, este şi va fi Dumnezeul-om, Hristos. Altfel spus, în Biserică primatul (în sens de cinstire) depinde de ortodoxia credin?ei, iar nu credin?a de primat. Doctrina primatului şi infailibilităţii papale constituie o dezarticulare a structurii treimice a bisericii, o maladie eclesială mortală, asupra căreia însă operează tot mai mult lucrarea vindecătoare a Duhului Sfânt. Prin acordul de la Ravenna (2007) s-a făcut un pas important în receptarea eclesiologiei comune a primului mileniu cre?tin, însă unii teologi ortodoc?i au sesizat în acest acord anumite influen?e ale eclesiologiei romano-catolice. În esenţă, tentativa de a disjunge autoritatea de sinodalitate la nivel universal, sau de a o partaja pentru a face loc primatului papal, este străină de tradiţia ortodoxă, pentru simplul fapt că în însăşi instituţia Sinodului ecumenic autoritatea şi sinodalitatea se suprapun perfect, nemaifiind necesar oficiul primaţial roman ca o altă instituţie de autoritate.

GRIGORE DINU MOŞ