Scopul prezentului studiu este de a evidenţia contextul istorico-cultural care a favorizat apariţia şi înflorirea fenomenului „Rugul Aprins". Acesta s-a manifestat pe fondul unei renaşteri generale a ortodoxiei româneşti din perioada interbelică, „Rugul Aprins" reprezentând una din formele reprezentative ale acestei renaşteri, poate cea mai desăvârşită din perspectiva unei relaţiei corecte politică-religie şi a modalităţii de răspândire a învăţăturii creştine în rândul persoanelor cu o cultură superioară.

O altă miză a fost evidenţierea modului în care spiritul „Rugului Aprins" a continuat să se manifeste în cadrele Bisericii Ortodoxe Române, după închiderea oficială a întâlnirilor de la mănăstirea Antim (1948), prin implicarea monahilor din cadrul fostei asociaţii „Rugul Aprins" în demersul de creştere spirituală şi culturală a monahismului românesc, ameninţat de ateismul comunist.

GEORGE ENACHE