Articolul prezintă reperele mai importante ale activităţii episcopului Nicolae Popoviciu, desfăşurată la Oradea. Sunt analizate trei perioade ale activităţii sale: prima e cea cuprinsă între anii 1936-1940, urmată de perioada de exil de la Beiuş, între anii 1940-1945, în urma Dictatului fascist de la Viena din 1940, când partea de nord-vest a Ardealui a fost cedată, Ungariei horthyste, aici rămând o parte a eparhiei Oradiei, inclusiv centrul de reşedinţă al judeţulu Bihor, iar partea a treia după întoarcerea la Oradea în 1945 şi până la scoaterea din scaunul de episcop al Oradiei în data de 5 octombrie 1950, fiind exilat cu domiciliu forţat la Mănăstirea Cheia din judeţul Prahova. Sunt evidenţiate, în mod deosebit pentru perioada 1936-1940, activitatea administrativ-gospodărească (construcţii, reparaţii şi dotării de biserici, edificii şcolare şi case parohiale; interesul manifestat faţă de monahismul bihorean); activitatea pastoral-misionară (vizitele canonice; pastoralele publicate); activitatea culturală (preocuparea faţă de Academia Teologică din Oradea şi alte instituţii de învăţământ; raportul cu tinerii; periodicele şi cărţile tipărite în tipografiile bisericesti).

IOAN-MIRCEA GHITEA