Ioan Damaschin şi Teodor Studitul au fost doi teologi remarcabili, care pot fi uşor asociaţi cu teologia icoanei. În cele ce urmează vom analiza un aspect mai puţin cercetat al operei lor, anume raportul teologic existent între cuvânt şi imagine. „Tratatele" Sfântului Ioan Damaschin au avantajul de a fi prima încercare sistematică de conturare a unei teologii a icoanei, ca răspuns la asaltul iconoclast. Contribuţiile principale ale teologului din Damasc ţin în primul rând de o serie de precizări terminologice pe de o parte (eikon, latreia, proskynesis), iar pe de altă parte de sesizarea importanţei pe care o are ansamblul creaţiei materiale în iconomia mântuirii. Sfântul Teodor Studitul a însemnat în felul său un apogeu al teologiei bizantine a icoanei. În învăţătura sa regăsim sintetic elementele teologice care fundamentează icoana la predecesorii săi, pe care în plus le-a rafinat. Este important pentru cercetarea noastră mai ales pentru felul în care marchează egalitatea cuvântului şi a imaginii, care poate fi dedusă din raportul auzului cu văzul în plan antropologic, acolo unde văzul are întâietate, auzul urmându-i doar într-o a doua etapă.

PAUL SILADI