Textul face câteva referiri generale la iubirea agape, specifică cre?tinismului. Tarkovski se arată extrem de îngrijorat de scăderea iubirii de aproapele în lumea de astăzi. Slujirea aproapelui una dintre căile de manifestare a iubirii agape. Este o slujire care se face în deplină libertate ?i poate reu?i numai prin colaborarea cu Dumnezeu. Problema libertă?ii este una extreme de dificilă. Libertatea exterioară le este adesea îngrădită creatorilor, dar ei nu trebuie să-?i piardă în niciun moment libertatea interioară.

Una dintre formele cele mai concrete şi mai puternice de manifestare a iubirii agape pe care le poate lua slujirea aproapelui este totala dăruire totală de sine, prin jertfă sau sacrificiu. În vremurile recente a scăzut dramatic capacitatea de jertfire, căzându-se într-un individualism feroce. Tema sacrificiului traversează întreaga filmografie tarkovskiană pentru a culmina cu ultimul său film, dedicat anume ei, cum o spune şi titlul său. ?elul final al sacrificiului, ca de altfel al oricărei lucrări cre?tine, este mântuirea.

Personajele tarkovskiene sunt personaje gata să slujească. În fondul lor, cam toate cele principale fac din jertfă misiunea vieţii lor. Unii au constata chiar o componentă martirică la ele. Oamenii slabi (considera?i astfel de societatea în care vie?uiesc) sunt, adesea, mai capabili de jertfă decât cei puternici ai societă?ii.

De fapt, însuşi Tarkovski a fost un om pentru care jertfa a fost o problemă centrală în viaţă şi în creaţie. Regizorul s-a considerat un slujitor al celor care se apropie de arta sa ?i un slujitor al lui Dumnezeu. În artă, slujirea trebuie să-l conducă pe iubitorul ei la starea de contemplare. Lucrul acesta se face îndeosebi pe calea frumuse?ii.  

COSTION NICOLESCU