În lec?iunea noastră, problema pe care o ridică părintele stare? Gheorghios Kapsanis este, deci, pe de o parte, aceea a lipsei criteriilor de evaluare filosofico-religioasă la elevii de ?coală primară, gimnaziu ?i liceu (în tot cazul, este clar faptul că despre critical thinking nu se poate vorbi până la liceu), precum ?i aceea a relativizării unicită?ii adevărului de credin?ă ?i a lipsei unui angajament duhovnicesc în acest demers de prezentare a?a zis echidistantă ?i rece a tuturor religiilor, demers care are la bază fie relativismul New Age, al Pan-religiei Minunatei Lumi Noi, fie, la fel de grav, relativismul de tip ateu sau agnostic. Pe de altă parte, ?i nu în ultimul rând, Grecia nu este o ?ară care să se distingă printr-o societată globalizată, cosmopolită, multi-religioasă - de vreme ce peste 90% din popula?ie se declară ortodoxă - iar aici, cazul Greciei este relevant ?i pentru România. Deci, necesitatea socio-culturală postulată de UE nu se potrive?te cu realită?ile elene. Părintele dezvoltă în continuare o scurtă istorie a apari?iei ?i continuită?ii orei de religie ortodoxă în Grecia modernă, de după perioada turcocra?iei, arătând că bazele pe care s-a clădit atunci sunt corecte, democratice, nediscriminatorii ?i valabile ?i în contextul actual al statului elen. De?i chiar ?i unele personalită?i din domeniul învă?ământului religios de astăzi s-au lăsat seduse de ideile moderniste corecte politic sau de alt tip, ora de religie trebuie să rămână o oră de cultivare a trăirii religioase specifice identită?ii spiritual-culturale a cetă?enilor Greciei moderne, în spiritul ?i praxisul Sfin?ilor Părin?i ?i Dascăli bizantini sau, mai bine spus, roméi (reflex al bicefaliei romaice răsăritene sau „bizantine", statul grec, care î?i datorează în mare parte Bisericii Ortodoxe existen?a sa fizică ?u culturală contemporană, consideră prin Constitu?ie Ortodoxia ca religie na?ională, iar Biserica Ortodoxă ca putere în stat, preo?ii fiind asimila?i func?ionarilor de stat) ?i să nu devină un studiu sterp de Duh Sfânt, un scolasticism, un varlaamism modern în care, cum se exprima un părinte thessalonicean anii trecu?i, vorbe?te despre experien?a palamită (isihastă) într-un limbaj ?i un duh varlaamito-scolastic. Ori, mai bine spus, neo-varlaamit ?i neo-scolastic. Părintele concluzionează că decât să fie tinerii no?tri îndoctrina?i în ateism sau agnosticism prin antropocentrizare sau păgâniza?i prin spiritul sincretist New Age al orei pilot (deci, de fapt, îndoctrina?i în atheism sau în altă religie, ?i încă pe banii contribuabililor), mai bine renun?ăm de tot la orice fel de oră de religie. La fel ca în timpurile turcocra?iei, condi?iile dure impun solu?ii de supravie?uire, iar tinerii vor supravie?ui duhovnice?te prin educa?ia primită în familie ?i în cadrul diverselor activită?i catehetice ce abundă în parohiile Bisericii Ortodoxe a Greciei - care este, să recunoa?tem, la acest nivel, mult înaintea noastră, neavând de-a face ?i cu regimul atheu comunist, ci doar cu consumismul ?i spiritul nihilist ori postmodern. Prin urmare, putem în?elege faptul că, ?i dacă s-ar preda ?i o oră cu un con?inut centrat pe confesiunea elevului ?i una de „learning about religions" (ceea ce este aproape imposibil de crezut că se va face vreodată), tot ar putea fi de suflet vătămător.

GHEORGHIOS KAPSANIS