Abstract

Textul de faţă îşi propune să examineze raporturile dintre N. Steinhardt şi cele două totalitarisme ale secolului 20, cu precădere totalitarismul comunist. El se întemeiază atât pe publicistica ori volumele interbelice ale lui N. Steinhardt, cât şi pe textele sale postbelice, în special pe varianta inedită a Jurnalului fericirii (Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia), apărută de curând la Editura Polirom. Cu prilejul Centenarului naşterii lui N. Steinhardt, ne propunem să oferim, prin acest eseu, imaginea unui intelectual lucid (un adevărat intelectual critic), angrenat constant în bătăliile cu utopiile secolului 20.

GEORGE ARDELEANU