Abstract

Eseul critic de faţă îşi propune să dezbată câteva aspecte mai puţin cunoscute ale personalităţii Părintelui Nicolae Steinhardt, ale cărui opinii privind evoluţia, statutul, mecanismele şi identitatea culturii române se dovedesc pe cât de pertinente, pe atât de interesante sub raportul adecvării lor la realitatea imediată. În special în volumele de corespondenţă şi în cele memorialistice sunt surprinse idei, atitudini, confesiuni, teorii şi analize care dau măsura unui intelectual, literat cu o certă vocaţie axiologică, fundamentat pe o construcţie culturală plurală. Reţinem, în mod deosebit, opiniile privitoare la statutul scriitorului în societate şi la mecanismele care au dus la dereglarea echilibrului cultural, în spaţiul naţional şi european deopotrivă, Părintele Steinhardt dovedindu-se a fi avut darul unor premoniţii evidente.

DIANA CÂMPAN