Abstract

Scriitor şi teolog de marcă, N. Steinhardt este una dintre cele mai interesante figuri de intelectuali români de după cel de al doilea război mondial. Fiind condamnat politic de către regimul socialist dictatorial, evreu, se botează în temniţă, găsind în ortodoxie adevăratul sprijin sufletesc pentru depăşirea tuturor greutăţilor penitenţei pămâneşti. După ispăşirea pedepsei, se călugăreşte la Mănăstirea Rohia, din Transilvania, unde rămâne până la sfârşitul vieţii, scriind şi publicând numeroase cărţi de literatură şi teologie. Întreţine relaţii cu numeroşi oameni de cultură şi artă - scriitori, profesori de filosofie, înalte feţe bisericeşti etc. - trăind astfel într-un climat de elevaţie şi puritate morală. Amintirile acestora despre el au fost reunite într-un volum de o reală valoare evocatoare şi documentară, pe care comentariul ce urmează îl prezintă, refăcând de fapt, din caracterizările altora, a celor care l-au cunoscut şi i-au fost apropiaţi, un frumos portret în epocă.

CONSTANTIN CUBLEŞAN