Abstract

Textul de faţă se doreşte o mărturie despre părintele Nicolae Steinhardt izvorâtă dintr-o rela?ie duhovnicească profundă. Părintele Nicolae a rămas ca una dintre cele mai luminoase icoane de intelectual ?i, în acela?i timp, călugăr adevărat. Părintele Nicolae judeca profund duhovniceşte. Era călit în suferinţă. Nu numai că a suportat cinci ani de temniţă între 1959 şi 1964, dar o viaţă întreagă a fost hăituit şi urmărit drăceşte. Toate acestea nu l-au înrăit, ci l-au îmbunătăţit sufleteşte, pentru că el, evreul convertit, interpreta duhovniceşte încercările. Dovadă de caracter a dat Părintele Nicolae şi când l-au închis. L-au închis pentru că n-a vrut să depună mărturie împotriva prietenilor săi, cărturari de marcă, unii dintre ei legionari. Socoteau anchetatorii că-l vor putea face să spună ceva împotriva lor, el fiind evreu. N-a făcut-o şi a mers în închisoare împreună cu ei. Din scrierile lui reiese cu evidenţă că a gândit creştineşte, a trăit creştineşte şi L-a mărturisit pe Hristos până-n ultima clipă.

ANDREI ANDREICUŢ