Implicarea clerului ortodox din Transilvania în luptele politice dintre cele două războaie mondiale este un subiect incitant şi controversat, pe care autorul a încercat să-l prezinte în acest studiu. Tema se referă la atitudinea de un număr de preoţi ortodocşi, care s-au înscris în partidele politice, ca o consecinţă a condiţiilor de viaţă umilitoare pe care, ei sau membrii familiilor lor, au trebuit să le suporte. Acţiunea lor nu a trecut neobservată şi a declanşat insulte amare din partea adversarilor politici.
Oficialii ortodocşi înşişi şi personalităţi de renume ale epocii, cum ar fi Nicolae Iorga, au condamnat clerul ce se amestecase în disputele politice. Iorga a arătat cu degetul vehement la ierarhi ortodocşi care şi-au câştigat poziţiile lor pe criterii politice şi a acuzat chiar Biserica Ortodoxă de faptul că ar fi îmbrăţişat clericalismul.
Sfântul Sinod, cea mai înaltă autoritate a ortodoxiei româneşti, a încercat să ia măsurile legale şi canonice împotriva preoţilor şi ierarhilor care conduceau bănci sau companii sau împotriva celor prinşi în disputele politice, atitudini care s-au dovedit a fi dăunătoare pentru Ortodoxia românească.

SORIN TRÂNCĂ